Nu credeam vreodata ca o “joaca” poate ajunge a fi atat de serioasa , ca un “pariu” va fi ceva de neuitat. A inceput cu o prostie … s-a terminat cu alta . Ma simt singura , iar acum , mai mult ca niciodata te vreau alaturi . Sunt atatea care par sa ne lege dar tot atatea par sa ne desparta . Ce e de facut altceva decat sa accepti totul asa cum primesti . Degeaba cauti raspunsuri acolo unde nu sunt … asteptarile sunt desarte . O a doua sansa va veni prea tarziu .

Tot ce mai pot spune e un scurt “adio” . A fost frumos ce a fost … cand a fost , dar se pare ca nu asta ne era sortit . Nu esti de mine , nu sunt de tine … locul nostru este cat mai departe una de cealalta dar totusi mereu impreuna...

Eu aici … tu acolo … gandurile noaste sunt singurele care mai pot zbura departe , iar uneori fara a-si da seama se intalnesc . Nu esti aici … nu sunt acolo … nu suntem doua … nu stiu daca am fost vreodata doua in adevaratul sens al cuvantului .

Mai bine lasa … sa lasam totul asa cum e acum , sa nu mai incercam sa ne intoarcem in trecut , un trecut pe care nici noi … adica eu una nu il inteleg . Sa nu mai cautam raspunsuri desarte intr-un oracol inexistent , sa incetam a ne pune intrebari fara noima . Raspunsurile isi asteapta randul in rafturile neumblate ale nestiutului . Peste timp , poate zile , poate saptamani , poate luni , poate ani … cineva … sau ceva va sterge colbul si dand de ele le va face publice . De ce nu avem puterea de a putea gasi cuvintele exact in momentul oportun .. nu stiu . As dori , daca se poate , daca este posibil , sa nu scriu toate astea degeaba … as dori sa ai si tu un cuvant de spus in toate astea … presimt …presimt ceva … nu stiu ce dar e cat de cat aproape … este ori o tristete adanca , o continuare a monotoniei tacute de pana acum , ori este o fericire coplesitoare . Una din ele este , dar nu stiu care e , nu stiu care as vrea sa fie … nu stiu insa daca sunt dispusa sa imi asum riscurile . Tu esti acolo … eu sunt aici … asa am fost , asa suntem si nu stiu daca asa vom fi . Hai zambeste … dar ce rost mai are acel zambet fals , cand fals a fost tot ce ne-a inconjurat . Sa cada copertina , sa dam jos mastile , sa ne dezvaluim pe noi insine , sa ne reprezentam “eul” … poate ce e in spatele mastilor ne va place mai mult … sau poate deloc.

Cum vom reactiona oare cand ne vom afla fata-n fata ? Ce vei zice ? Ce vei face? Dar mai alesce voi face eu ? Iar apar intrebarile … iar nu mai sunt raspunsuri . Faptele sunt mai de valoare decat cuvintele . increderea nu se castiga prin cuvinte … la fel cum pe un orb nu il poti convinge ca noaptea e alba …

Uitarea nu isi cere drepturile .. e delasatoare si ingaduitoare … zice ea .. nu are in ea acea dorinta de a ne desparti , nu e dornica sa faca parte din viata mea . Ochii care nu se vad se uita … dar cum se face ca desi nu se vad .. mintea mea ii intruchipeaza in orice loc . Iert dar nu uit asta imi e deviza . As ierta … nu imi cere nimeni iertare … as uita … ceva e mai presus de mine si nu imi permite . Ai luat cu tine tot ce odata mi-ai oferit si totusi tu ai ramas . Visul s-a spulberat … povestea isi asteapta suspinanda finalul … pasii sfarsitului se aud grabiti in noapte … se aud dar nu se vad .. nu se vede nici cine ii paseste … se aud soapte blajine … fascinante de candva … nu se vede cine le sopteste . Nimeni nu vede dincolo de o alegere facuta pe care nu o intelege . Dar nu sunt deajuns … eu nu mai sunt a ta … tu nu mai esti a mea...

Tot ce a fost frumos s-a spublerat … a disparut asa cum valurile marii imbratiseaza tarmurile pustii … asa cum imbratisarea noastra … imbratisarea noastra este goala … tot ce ne-a mai ramas este un scurt “adio” nimic nu mai are rost … nimic nu a mai ramas .. franturile unei povesti dedemult mai mult inchipuita decat traita … regret ziua de maine mai mult decat o regret pe cea de ieri … adio tu vis frumos … adio tu … adio …