Niciodată nu am ştiut cum să încep ceva şi tind să cred că lucrurile cu adevărat frumoase nu au un început clar şi nu au nici sfârşit.
Am vrut să-ţi scriu despre atât de multe lucruri, că toate gândurile mi s-au întrepătruns şi nu ştiu cum ţi-aş putea vorbi despre prietenie, iubire, sentimente, amintiri fără să mă încurc în cuvinte şi să par penibilă.
Poate că de fapt am vrut doar să-ţi vorbesc despre un sfârşit de primăvară, o vară înnebunitor de caniculară şi atât de dulce şi un început de toamnă.
Am scris fraze, le-am şters şi le-am rescris; nu m-am simţit niciodată atât de nehotărâtă, debusolată ca acum şi mi-ar plăcea să cred că daca ai fi fost lângă mine acum m-ai fi trezit la realitate sau ne-am fi pierdut amândoi printre cuvinte, fraze nesfârşite, până la epiuzare şi nimic nu ar mai conta, cuvintele ar fi prisos, am avea în faţa doar un drum lung de parcurs spre nicăieri, spre oriunde sau poate spre munţi, dealuri de zăpadă, avalanşe de luminiţe, acolo unde visele sunt posibile şi realitatea e mai uşor de suportat.
Nu există trecut, nici viitor iar prezentul e atât de mirific...
o ador:X
RăspundețiȘtergere